Un disc greșit nu strică doar materialul. Strică și discul.
Totul pornește de la duritate. Scala Mohs plasează granitul la 6-7 și marmura la 3-4. Diferența asta de 3 puncte înseamnă că liantul segmentului trebuie să se comporte invers față de materialul pe care tăiești.
Granit dur, liant moale
La granit (6-7 Mohs), liantul trebuie să fie moale. Se uzează rapid și expune mereu diamant proaspăt. Un liant dur pe granit dur înseamnă că granulele de diamant se tocesc fără să fie înlocuite.
La marmură (3-4 Mohs), invers. Liantul dur ține geometria segmentului și previne uzura prematură.
Un disc marcat „pentru granit" folosit pe marmură produce vibrații, pot apărea rupturi sau ciobituri.
Beton armat: altă categorie complet
Betonul adaugă armatura metalică. Discul trebuie să treacă peste oțel fără șoc brusc. Geometria potrivită e segmentul continuu (turbo sau laser-welded), care absoarbe contactul cu armatura fără să sară sau să crape.
Nu există disc universal bun pe toate trei materialele. Dacă cineva îți vinde un „disc universal profesional", e un compromis acceptabil pentru bricolaj ocazional, nu pentru tăiere de calitate.
Diametru, turație și ce scrie pe etichetă
Fiecare disc are marcat n_max, adică turația maximă admisă. Un disc de 115 mm merge la 11.000 rpm. Dacă montezi un disc de 230 mm pe același ax, viteza periferică depășește limita de siguranță conform EN 13236, standardul european pentru scule superabrazive.
Verifici n_max înainte de prima utilizare.
Pe etichetă cauți în ordine: materialul recomandat, diametrul (mm), alezajul (mm), n_max (rpm), viteza periferică maximă (m/s).
Alegerea corectă a discului se face în funcție de material, turație și, eventual, puterea sculei de debitat. Data viitoare când cumperi un disc, întoarce cutia și citești n_max înainte de preț. Le găsești la Discuri diamantate.